Sub Meniu

Newsletter ASIL

Primesc

Noutăţi

la Editura Academica

Macovei Viorica Maria, Costin Gheorghe Miron
Laptele, aliment-medicament

Florea Traian (editor), Dima Stefan (editor), Costin Gheorghe Miron (editor), Bahrim Gabriela, Banu Iuliana, Borda Daniela, Cîrîc Alexandru, Elisei Alina, Segal Rodica, Stanciu Silvius, Turtoi Maria
Microîncapsularea pentru sisteme alimentare
Asociaţia Specialiştilor din Industria Laptelui din România (ASIL – România) a fost înfiinţată în anul 1992 din iniţiativa unor cadre didactice din Universitatea din Galaţi şi a unor specialişti din industria laptelui din România. ASIL a apărut din nevoia de organizare a unor oameni cu preocupări comune în domeniul laptelui – producţie, cercetare–proiectare, învăţământ, într-o structură care să le asigure un mod coerent de acţiune şi exprimare.
TA-Flex_new1La această asociaţie au aderat la constituire 27 de membri, persoane fizice şi juridice, ulterior, ajungându-se la un număr de 53 membri persoane juridice şi peste 350 membri persoane fizice. În prezent, în ASIL sunt înscrişi membri reprezentând instituţii şi societăţi comerciale în domeniul laptelui precum şi activităţi conexe acesteia.
De asemenea, în ASIL există peste 400 de membri persoane fizice. Pe parcursul a 14 ani de existenţă, Consiliile de conducere ale ASIL-ului au organizat reuniuni perofesionale pe teme de interes major pentru dezvoltarea societăţilor comerciale şi perfecţionarea tehnico-ştiinţifică a membrilor săi. După înfiinţarea Asociaţiei Specialiştilor din Industria Laptelui din România, Buletinul de Informare pentru industria laptelui (BIIL) a devenit publicaţia acestei asociaţii cu o apariţie fără întrerupere de peste 20 de ani. Din anul 1996, în cadrul ASIL funcţionează Editura Academica în cadrul căreia, de zece ani, apar lucrări de interes profesional pentru specialiştii din domeniu. ASIL-ul şi-a canalizat preocupările spre problemele tehnico-ştiinţifice ale industriei laptelui.
În viaţă este dificil să se despartă riguros tehnica de ştiinţă, deoarece tehnica presupune nemijlocit cunoaşterea, iar cucerirea adevărurilor necesită mijloace tehnice adecvate. Ceea ce le deosebeşte este finalitatea proceselor şi răspunderea pentru îndeplinirea lor. Finalitatea acţiunii tehnice este în primul rând utilitatea socială, finalitatea cunoaşterii este doar adevărul încadrat în sistemul adevărurilor deja câştigate de fiecare ştiinţă.